Tu cum alergi

Acum 2 ani am decis sa fac o schimbare in stilul meu de viata si sa incep sa fac miscare. Mai exact mi-am propus sa alerg in fiecare sfarsit de saptamana in parc. Nu am fost niciodata o persoana atletica, careia sa ii placa sa alerge si stiam ca imi va fi greu sa alerg sambata si duminica cei 3 km pe care ii are parcul – dar stiam ca pot sa o fac daca ma antrenez pentru asta. Asa ca, am inceput antrenamentul. In primele luni abia puteam sa merg pe jos cei 3 km cu cateva sprinturi. Si nu faceam nici un progres, mergeam tot parcul si aveam cateva sprinturi. Confortabil, nu-I asa? Dupa un an, mi-am gasit un partener de alergat. Si provocarea abia aici a venit. Partenerul meu era un sportiv antrenat, cu rezistanta fizica mare si cu motivatie sa alerge toti cei 3 km   intr-un anumit interval de timp.

Efortul  abia acum incepea. Prima tendinta a fost sa renunt si sa-mi continui linistita viata sau sa raman la mersul confortabil cu cateva sprinturi.

Dar am decis ca nu o sa renunt si o sa merg mai departe. A fost o alegere buna pentru mine, pentru ca am invat destul de multe lectii.

Prima lectie a fost legata de obiective. Eu alergam dar nu aveam nici un obiectiv, legat de timp, de distanta sau orice altceva. Deci mi-am stabilit un obiectiv final si cateva obiective intermediare, performative. Le-am impartasit si cu partenerul meu de alergare, pentru a ma asigura ca le stie si ca imi va fi rusine sa renunt la ele.

A doua lectie pe care am invatat-o a fost legata de motivatie. Aveam obiective pentru alergat, aveam partener cu care alergam …dar erau zile in care mi-a fost greu, chiar lene sa ma ridic din pat si sa ma duc in parc sa alerg. Nu era un capat de lume faptul ca eu nu alergam, nu aveam nici un beneficiu imediat dupa asta…era mai simplu sa nu alerg.

Si cand am constientizat acest lucru, am inceput sa ma intreb ce alte lucruri le-am inceput si le-am abandonat pe parcurs?…sau mi-a fost prea greu sa le finalizez?

Restul povestii este cam asa: alerg in continuare in fiecare sambata si duminica in parc, am atins cateva obiective intermediare si ma indrept catre cel final…dar cea mai mare realizare este am inceput sa–mi schimb stilul de viata. Si acesta este cel mai mare beneficiu. 

Lectiile invatate sunt simple si am putut sa le aplic si in alte parti ale vietii mele:

-          Daca vreau sa reusesc ceva am nevoie sa–mi setez obiective

-          Pregatirea este importanta pentru atingerea fiecarui obiectiv in parte

-          Sunt momente in care pare cel mai simplu sa renunt, dar mi-am promis mie ca voi merge pana la capat si promisiunea fata de mine, ma motiveaza

Deci, in concluzie: oricat de greu ar parea un drum/proiect, du-l pana la capat. Da, ai nevoie sa te pregatesti pentru asta; da, ai nevoie sa anticipezi obstacolele din calea ta ca sa poti face drumul/proiectul cat mai sinuos cu putinta. Dar, odata ce esti pe drum, indiferent cat de dificil este, cat de obosit si de descurajat, un invingator merge pana la capatul cursei.

Pe masura ce trecem prin viata, cu totii avem momente in care suntem stresati, obositi sau chiar descurajati. In aceste moment, succesul nostru este determinat de curajul si determinarea de a continua drumul, indiferent ce este in exteriorul sau interiorul nostru.