Cea mai buna decizie

Cel mai dificil lucru în viaţă este să alegi care pod merită traversat şi care merită distrus. David Russel 

Trăim într-o lume dependentă de decizii. De la simpla alegere de a te ridica din pat de dimineaţă pentru a începe o nouă zi, până la cea mai dificilă legată de o afacere importantă, decizia rămâne un aspect definitoriu pe care nu îl putem ignora.  

Am observat mai multe tipare decizionale ale clienţilor cu care lucrez , însă tiparul cu cea mai mare pondere este cel al celei mai bune decizii. O data ajunşi în faţa unei situaţii deosebite, se iveşte întrebarea: Care este cea mai bună decizie în situaţia X sau Y? Şi tocmai aici apare blocajul. Nu găsesc cea mai bună decizie şi acesta este cel mai bun motiv să nu ia nici o decizie.

Paradoxul este ca nu există cea mai bună decizie, ci există decizii pe care le iei şi pe care tu poţi să le faci să fie bune.

Care este forţa care te împinge pe tine să te mişti? Care este forţa care te împinge să iei decizii?

Sunt oameni care sunt împinşi de forţa perfecţiunii – vor să ia decizia perfectă, să facă totul foarte bine, să fie cei mai diplomaţi, cei mai bine vazuţi, iubiţi, etc.

Sunt oameni care sunt împinşi de forţa de a fi pe plac…pe placul tuturor – să ia decizia care convine şi place tuturor.

Sunt oameni împinşi de forţa de a face mai bine, a face efort şi a se chinui, de a încerca, dar lucrurile sunt grele şi să reuşeşti este şi mai greu…şi decid să tot încerce.

Sau, sunt oameni împinşi în acţiune de forţa grabei – a nerăbdării şi a întârzierii, a precipitării lucrurilor sau sub imperiul mişcării continue – iau o decizie care le trece imediat prin minte.

Dar sunt şi oameni împinşi de forţa puterii – orice s-ar întâmpla ei trebuie să rămână puternici, să nu cedeze sau să-i lase pe ceilalţi să vadă că nu fac faţă cu bine situaţiei – iau decizii care arată forţa lor şi cât de bine pot conduce totul.

Ca să aduc o viziune mai largă asupra procesului decisional, voi adăuga capcanele pe care le generează aceste forţe:

• Iluzia statutului – managerii iau frecvent decizii care concordă cu percepţia lor vizavi de “aşa trebuie sa se poarte un manager sau un CEO” si evită acele decizii corecte dar care i-ar pune într-o lumină nefavorabilă, mai puţin perfectă;  
• Capcana ancorării – atunci când decidenţii rămân prizonieri în trecutul istoric, în trendul actual sau în tradiţie – “ şi până acum tot aşa am procedat” sau “dacă tot am investit atât doar nu o să ne oprim acum”; “vom încerca mai departe”.
•   Presiunea socială – uneori managerii continuă să aplice o anumită decizie nu doar pentru că refuză să admită că au eşuat, ci şi datorită faptului că nu vor ca alţii să vadă că au dat greş sau că nu pot face faţă singuri acelui tip de provocare, adică să se vadă faptul că sunt umani;
•  Oboseala decizională, rigiditatea,graba – în această categorie se pot evidenţia acele situaţii în care nici măcar nu se mai analizează argumentele sau informaţiile pentru luarea unei decizii şi se renunţă la un curs de acţiune încă din faza de idee: „Nu s-a inventat aici”, „Nu putem face noi aşa ceva”, „Dacă alţii mai deştepţi nu s-au gândit la aşa ceva….”, „Avem alte priorităţi”. „Nu putem să ne comparăm cu firmele mari”, etc.
•  Iluzia aceluiasi punct de vedere – sunt frecvente cauzele ‚în care managerii consideră că dacă lor li se pare că o decizie este logică şi evidentă, ea este vazută astfel şi de către ceilalţi – din aceasta cauză consideră că o astfel de decizie nu mai trebuie explicată sau argumentată şi nici măcar nu mai sunt necesare alte păreri!

Conştientizând forţa care te împinge să acţionezi şi să iei decizii, vei conştientiza şi capcanele procesului şi vei găsi curajul de a nu pune aşteptarea în faţa unei decizii.