Despre optimism

Am participat in data de 8 Iulie la un eveniment care s-a numit Optimism 2009 si care m-a inspirat sa vorbesc la acest eveniment si sa le comunic participantilor viziunea mea despre optimism.

De ceva vreme mi-am propus sa fac miscare ca sa ma mentin in forma. Si pentru asta m-am dat jos din masina si am inceput sa merg pe jos. Imi place sa vad oameni si sa fac si miscare. Zis si facut…insa oamenii pe care ma bucuram eu ca o sa ii vad nu erau tocmai fericiti, nici zambitori si nici macar amabili… si fiindca mi-am propus sa scriu un articol despre optimism o sa va intrebati:  Unde este optimismul?

In Dictionarul explicative al limbii romane, optimismul este definit ca fiind o atitudine a omului care priveste cu incredere viata si viitorul.

Sinonimul cuvintului optimism este incredere.

Iar increderea vine din interiorul nostru. Nu este ceva ce putem lua din afara – poate fi dezvoltata doar in interior.

Optimismul este o alegere de a trai viata intr-un mod anume…Inca de la prima secunda cand te trezesti faci o alegere despre cum vrei sa privesti ziua care abia incepe pentru tine.

• Cum poti alege sa ai incredere in tine ca vei face absolut tot ceea ce vrei sa faci?

Daca faci un calcul vei afla ca 1 zi are 86 400 de secunde…

• Cum alegi sa traiesti fiecare secunda din ziua aceasta?

Si din momentul in care ai ales cum vrei sa traiesti fiecare secunda din viata ta, sunt 2 lucruri importante care te pot ajuta:

• Ce alegi si Ce faci cu ceea ce ai ales…

Am citit pe un site al unui vechi prieten, Victor Vasile o poveste pe care o gasesc legata de abordarea mea.

“Se spune ca traia odata un om care o mare pasiune in viata lui -ceasurile. Era fascinate de ele. Urmandu-si aceasta mare pasiune, imediat ce a implinit varsta necesara, a intrat ucenit la un mare reparator de ceasuri din tinutul lui si in scurt timp si-a deposit maestrul si a devenit un ceasornicar desavarsit.

Pentru a-si practica meseria ceasornicarul nostrum si-a deschis si o mica ppravalie in satul lui natal si a inceput sa I se duca faima de om pasionat si dedicate meseriei lui, astfel ca nu ducea lipsa de clienti, iar viata si-o ducea asa cum si-a dorit el-in mijlocul ceasurilor.

Pentru ceasornicar, reparatul ceasurilor nu era doar o munca, doar un mod de a-si castiga traiul, era chiar viata lui. El era convins ca in inima lui este un ceas care ii bate ritmat cursul vietii.

Zilele ceasornicarului se scurgeau la fel. Fixa mecanisme, intorcea remontoane, curata carcase, aranja rotite in ceasuri. Serile, ceasornicarul si le petrecea intorcand miile de ceasuri pe care le avea si dupa ce termina aceasta sarcina, se aseza linistit in fotoliu si asculta corul secundarelor din jurul sau.

Si secundele treceau, zilele treceau si ele si ceasornicarul nostru a imbatranit, au inceput sa ii tremure mainile, sa nu mai vada bine si la un moment dat a fost nevoit sa isi inchida pravalia.

Neavand alta optiune deact de a asculta ticaitul ceasurilor din jurul sau, ceasornicarul a inceput sa se gandeasca la viata lui si a simtit ca ceva ii lipseste, ca ceva nu e cum si-ar fi dorit el. Si la un moment si-a dat seama: “Masurand atent timpul altora, am uitat de timpul meu!”

Dar poate nu e prea tarziu, si-a spus ceasornicarul si si-a luat bastonul si a iesit pentru prima oara afara in lume….