Ce anume l-a motivat sa mearga pana la capat?

Lecomte s-a antrenat timp de 6 ani inainte sa inceapa traversarea oceanului. A dorit sa-si omagieze tatal, care murise de cancer de colon si in acelasi timp dorea sa stranga bani pentru a susutine cercetarile in vederea vindecarii cancerului. Ben a strans mai bine de 175 000 dolari.

In timp ce traversa Atlanticul, era in apa timp de 6 ore zi alaturi de o barca de sustinere care emitea, pe o raza de 7,5 metri, un camp magnetic menit sa-l protejeze impotriva rechinilor. Trebuia sa manance timp de 4 ore pe zi pentru a inlocui cele mai bine de 9 000 de calorii consummate in timp ce inota in conditii  de furtuna de gradul 8 cu vant de pana la 100 km/ora si valuri de 6 metri sau avea de-a face cu broaste testoase, delfini, meduze si apa incredibil de rece.

Era omul acesta nebun sa inoate, timp de 80 de zile, 5 980 km, in ciuda tuturor conditiilor naturale aspre? Nu, de fapt el nu era nebun - avea doar cea mai puternica motivatie posibila: determinata de iubire, atasament si o legatura sufleteasca - isi omagia tatal, isi indeplinea visul si o ceruse in casatorie pe prietena lui.

Tu ai putea sa traversezi  Oceanul Atlantic inot?

(Nu te intreb daca ai vrea, ci doar daca ai putea face-o pentru tine, pentru visele tale si obiectivele tale)

Faptul ca descoperim ceea ce ne motiveaza reprezinta cheia performantei noastre. Desi performanta lui Ben Lecomte este uimitoare, cel mai important element este modul in care si-a pastrat motivatia.

Daca realizarea anumitor obiective este importanta pentru tine, cum poti sa le atingi?

Ben Lecomte a povestit ulterior ca s-a concentrat pe beneficiile calatoriei sale, si nu asupra durerii si frustrarii pe care o avea de infruntat in fiecare zi.

Ganditi-va la un exercitiu fizic obositor. Jogging, alergatul la marathon, inotul mersul pe munte, tenisul, schiatul….Ce se intampla cu noi atunci cand facem aceste exercitii si cand ne focusam asupra durerii? Ne oprim.

Daca realizarea anumitor obiective este importanta pentru tine, cum poti sa le duci pana la capat cu rezultatele dorite?

Cu prilejul Saptamanii Internationale de Coaching, Divizia de Resurse Umane a organizat sesiuni individuale de coaching pentru directorii de divizie din Libra Bank, cu Rodica Obancea, coach acreditat de Federatia Internationala de Coaching.

Primul contact cu aceasta disciplina a fost primit cu entuziasm de directorii care au participat la intalniri, printre care si Gina Irimia, Director Divizie Professionals&Retail, care este de parere ca, astfel de sesiuni “te ajuta sa descoperi adevaratul manager din tine, cel care are viziunea necesara si puterea de a delega sarcinile eficient“.

Alina Papa, Director Divizie Marketing si Comunicare considera ca intalnirile cu un coach sunt “utile, prin prisma faptului ca ai ocazia sa-ti analizezi lucid si detasat activitatea profesionala, sa-ti pui intrebarile potrivite si sa incerci sa gasesti raspunsuri care sa te ajute efectiv.”

Am urmarit un interviu televizat cu 5 alpinisti care se pregateau sa urce pe un munte periculos, inainte de catarare. Unul cate unul, ei au dat acelasi raspuns la intrebare dar spus in feluri diferite.

• Vei ajunge in varf? a intrebat reporterul.

“O sa fac tot ce imi sta in putinta” a spus un alpinist cu barba.

“O sa dau cea mai buna parte din mine” a spus cel mai musculos dintre ei.

“O sa vedem ce se intampla” a spus al treilea, mai linistit.

“Voi incerca” a spus  alpinistul blond si visitor.

Si in sfarsit,   intervievatorul l-a intrebat si pe ultimul dintre ei, un tip micut de inaltime. Si el i-a spus “Da“.

• Scuza-ma, ce ai spus? L-a intrebat din nou reporterul?

“Da, voi ajunge.”

Si la finalul acelei zile, el a fost singurul care a ajuns in varf. Nu fiindca era cel mai bun, sau cel mai inteligent, sau cel mai bine pregatit… ci pentru ca a fost singurul care a spus ca o va face.

Nici macar nu a spus “ca spera” sau ca “daca are noroc” sau ca “o sa dau tot ce am mai bun” sau ca “voi munci din greu” sau ca “voi incerca”. El a spus “Da, o voi face“.

Cred ca stia ca incercarea presupune eroare…si atunci cand iti lasi o portita de scapare, o vei folosi, pentru ca este varianta cea mai confortabila si usoara.

Ca sa obtii ceea ce iti propui nu este ceva compex sau misterios. Decide ceea ce vrei, asuma-ti ca o vei face si fa-o. Fiecare pas la timpul lui. In acelasi mod in care te-ai catara pe munte.

Cum ar fi sa decizi astazi, ca esti gata si esti pregatit sa ajungi in varf si apoi sa faci primul pas spre asta?

Am aflat lucrurile acestea din mai multe perspective: si din cea de angajat al unei companii mici si din cea de angajat al unei mari corporatii si ca antreprenor, dar si de la clientii mei. Am invatat de-a lungul acestor ani faptul ca, pot pierde toti banii chiar si portofoliu de clienti, dar daca pot sa-mi pastrez relatiile de afaceri si reputatia voi castiga din nou bani si alt portofoliu, poate chiar mai mare.

Deci reputatia unei companii este ceea ce altii, adica clientii si potentialii clienti cred ca este. Adica tot ceea ce percep ceilalti despre tine si actiunile pe care tu la faci ca sa sustii aceasta perceptie. Cu alte cuvinte, atunci cand decizi sa intarzii la plata facturile catre furnizorii tai cheie, ar fi util sa iei in considerare si impactul pe termen lung al acestei decizii si mai ales daca reputatia de “neserios la plata” corespunde obiectivelor tale pe termen lung.
O firma americana de relatii publice a publicat un studiu in care arata directa corelatie dintre reputatie si performanta financiara. Sunt de acord cu ei, exista o relatie foarte stransa si directa intre reputatia pe care ti-o construiesti si modul in care anumiti clienti vin catre tine sau iti atingi obiectivele cantitative si calitative propuse.
Am intalnit destul de frecvent companii care confundau construirea unei reputatii in piata cu managementul relatiei cu clientii. Managementul reputatiei este mult mai larg si include printre altele si relatia cu clientii, dar nu se limiteaza doar la acest aspect.

Dar cum masoara clientii reputatia? In conformitate cu acel studiu facut, din 282 de companii intervievate pentru studiu, reputatia este constituita in principal din cateva elemente majore, care au grade diferite de perceptie:

• 76% din brand si din marketingul facut pe baza lui
• 51% din cultura companiei si mediul de lucru
• 49% politica de compensatii si beneficii si oportunitatile de cariera
• 22% responsabilitatea sociala si investitia in comunitate

Toate joaca un rol activ in evaluarea reputatiei, dar unele cantaresc mai mult decat altele.

De curand am fost intrebata de un antreprenor cum poate gestiona el in perioada de criza, pe de o parte reputatia pe care vrea sa si-o construiasca in piata si pe de alta parte nevoia de lichiditati, indiferent de sursa lor ?Obiectivul lui pe termen scurt este sa incaseze bani ca sa poata sustine firma de la luna la luna, dar pe termen lung are nevoie de o reputatie solida pentru a ramane un furnizor de servicii de consultanta. Ce este cel mai important si cum le poate avea pe amandoua?

Antreprenorul a reusit sa identifice mai multe optiuni valide si corelate cu viziunea lui pe termen lung, iar in acest caz a ales sa isi mentina coloana vertebrala dreapta si sa isi respecte principiile, cu obiectivul de a avea pe termen lung clienti cu aceleasi principii ca si ale lui. De atunci si pana acum sunt aproape 2 luni si a atras déjà in portofoliu un client mare si cu aceeasi etica in afaceri.

Putem vorbi de un ROI (return of investment)al reputatiei?

Eu cred ca da, si din experienta mea ar fi si cativa pasi care te pot ajuta in acesta directie:

• Defineste rezultatul asteptat “R”
• Defineste investitia “I”
• Cunoaste-ti clientii si afla ce nevoi au
• Defineste cum poti masura indicatorii propusi
• Defineste indicatorii prin care tu esti masurat si comparat cu alte companii din aceeasi industrie

Cand cei din jurul tau isi irosesc energia in a fi disperati tu in ce alegi sa o investesti?

Articol aparut in SmartFinancial.

In saptamana 7-13 februarie ICF sarbatoreste Saptamana Internationala de Coaching.

Viziteaza mesajul postat pe site-ul www.coachfederation.ro.

ICF organizeaza Saptamana Internationala de Coaching - o saptamana de celebrare la nivel global a acestei profesii. Celebrarea are loc in fiecare an, in prima saptamana din februarie.
Fondata in 1999 de un membru al ICF, Jerri N. Undelson, MCC, Saptamana Internationala de Coaching are drept scop educarea publicului asupra valorii pe care o are lucrul cu un coach profesionist precum si recunoasterea rezultatelor si progresului obtinute in urma unui proces de coaching.

In timpul acestei saptamani, coach-ii membri ICF din toata lumea, ofera, pro bono, o varietate de servicii in comunitatile din care fac parte, menite sa demonstreze beneficiile coaching-ului.

In perioada 7 - 13 ianuarie voi oferi 1 sesiune de coaching pro bono in fiecare zi a sapatamanii.

Sarbatoreste impreuna cu mine!

Rezerva o sedinta gratuita

De ce  a aparut coaching-ul?

Sunt 2 premise pentru care a aparut: o societate ajunsa la apogeul dezvoltarii industriale este obligata sa gaseasca noi perspective de pozitionare a produselor, bunurilor, serviciilor si a doua este competitivitatea si concurenta, unde cel care are calitatea de conducator este obligat sa se reinventeze sa vina cu solutii noi, cu perspective si cu abordari noi, pentru a fi competitivi si a se mentine in varf.

In Romania aparitia coachingului coincide cu apogeul cresterii pietei, o crestere exponentiala care si-a atins pentru moment limitele; coachingul apare in societatile dezvoltate si puternic industrializate precum Marea Britanie, SUA,  nu atat atat de mult ca scoli de gandire economica cu caracter teoretic, cat la nivel de scoli economice cu un nivel inalt de aplicabilitate in mediul economic.

Cine este subiectul coachingului?

Centrat pe individ sau pe entitati reduse numeric care au ca obiect de actiune o zona operationala cu un impact ridicat asupra organizatiilor, companiilor, entitatilor guvernamentale sau non-guvernamentale cu care interactioneaza. Acesti indivizi sunt intr-o zona de vizibilitate ridicata sau intr-o zona tip nod de retea, unde se creeaza un numar de conexiuni mai mare asupra actorilor economici, decat daca ar fi priviti ca o entitate individuala.

Caracteristicile procesului de coaching

Rezultatul coachingului este performanta, pe care o genereaza individul - performanta cu rezultate vizibile in plan professional, in plan economic. Performanta poate fi privita atat cantitativ si calitativ, dar mai ales  structural, un process de reengineering, de reinventare, de creatie al Leaderului.

Nevoia de a obtine rezultate intr-un interval de timp limitat este evidenta in societatea contemporana. Fara a face o digresiune asupra presiunii timpului a celor care conduc, suntem obligati in prezent de a avea rezultate si a performa pe perioade de timp din ce in ce mai scurte, aceasta fiind o consecinta fireasca a reducerii ciclurilor tehnologice si commerciale din economie.

Coachingul nu este limitat la dorinta de a performa a Leaderului sau prin el a organizatiei, doar in planul activitatii economice; eu apreciez ca in anii care urmeaza, procesul de coaching va patrunde si in alte zone ale activitatii economice, precum zona organizatiilor guvernamentale si in dimensiunea activitatii sportive.

Orientat spre performanta ca proces si cu rezultate vizibile, coachingul va cunoaste o dezvoltare accelerata in urmatorii 2-3 ani, nu numai la acele persoane care sunt trend-setteri in industria in care activeaza, dar la toti acei care doresc sa fie in permanenta pe podium, indiferent de zona de actiune.

Am cunoscut mai multi coach-eri in Romania, si pot spune ca am identificat deja 4-5 stiluri si metode diferite de abordare a acestui concept. Dincolo de aspectele specifice ale coachingului, va pot confirma ca am urmat un prorgram in acest sens, si fara a ma pierde in detalii, va pot spune ca functioneaza.

Nu va dau sfaturi, dar merita sa incercati!

Marian Ciocanel

• Daca voi ati fi propria voastra afacere cum ar arata bilantul anul 2009?
• Sunteti o afacere rentabila? Cata energie ati consumat si ce rezultate aveti?
• Care este capitalul pe care il aveti?
• Care sunt activele? (contabilii descriu activele ca fiind resurse valoroase detinute de afacere)
• Care sunt pasivele? (acestea sunt pretentiile oamenilor din afara afacerii: creditorii, impozite…)
• Ce ati facut cu banii?
• De unde au venit banii?

Relatia esentiala este active = capital + pasive sau dupa cum ar spune Newton “Pentru fiecare forta exista o reactive egala si de sens contrar”

Care este bilantul vostru in 2009?

Am intalnit destul de multe persoane care la sfarsitul fiecarui an au cate o rezolutie de anul nou - isi propun ca in noul an care incepe sa schimbe ceva. Dar marea lor majoritate, de fapt nu schimba nimic.

Am citit de curand un top 10 al celor mai frecvente rezolutii de an nou.

• Petrec mai mult imp cu falimila si prietenii
• Fac sport
• Sa slabesc
• Ma las de fumat
• Ma bucur mai mult de viata
• Ma las de baut
• Achit datoriile
• Invat ceva nou
• Ii ajut pe altii
• Ma organizez mai bine

Tu ce ti-ai propus sa faci diferit in anul care incepe?

Cum poti sa te asiguri ca vei face acest lucru si nu va fi doar un alt gand de anul nou?

Daca  te-ai privi pe tine ca pe o afacere cum poti sa fii una rentabila?

Sa ai un echilibru intre timpul, energia, banii pe care ii investeti si rezultatele pe care le obtii?

A avea un coach inseamna a beneficia de un tert de la care asteptam sa ne fie stimulat demersul pentru a progresa.

Inteles ca mijloc de dezvolatare a unuia dintre aspectele persoanei, coaching-ul vizeaza domeniile cele mai diverse. Era cunoscut in sport si in viata politica, iar acum se dezvolta in organizatii si atinge toate aspectele vietii personale.

Cand si unde s-a nascut coaching-ul?

Termenul ar putea proveni din francezul coche despre care expertii spun ca deriva din ungurescul kocsis sau din cuvantul ceh koczi. In secolul al XVI-lea, acesta desemna o diligenta trasa de cai destinata transportului de calatori. Cel care avea o astfel de coche purta, fireste, numele de cocher. Insa o alta categorie de profesionisti primise deja denumirea de cocher: razboinicul care in antichitate, statea alaturi de stapan si avea sarcina sa manevreze carul in timpul bataliei. Acesti cochers civili sau militari jucau deja un rol discret, dar esential, si anume de a indruma pasagerii, de a-i duce dintr-un punct in altul, de a-i insoti, de a-i ajuta sa treaca peste obstacole.

Astazi, numeni nu contesta ca, in sensul actual al termenului, coaching-ul isi are radacinile in mediul sportiv. In cartea sa The Inner Game of Tennis, Timothy Gallwey observa ca, inainte ca inainte de a pretinde ca isi va intrece concurentii, orice competitor trebuia mai intai sa infrunte adversarul din sine si sa treaca peste obstacolele interioare care il impiedicau sa-si puna in valoare intregul potential. De aici pana la a vedea in orice persoana care munceste un “campion” care doarme in adancul ei si pe care un antrenament adecvat l-ar putea trezi nu este decat un pas.

Managerii din organizatii si-au dat repede seama ca lumea businessului nu diferea prea mult de terenurile de sport in problema concurentei, a luptei indarjite si a nevoii de depasire. De ce nu si noi? si-au zis ei vazandu-i pe cei mai mari campioni ca nu-si pregatesc niciodata o intrecere fara sa fie asistati de un coach. In principal directorii de inalt nivel sau cei care aveau o experienta transculturala au solicitat mai intai un ajutor. Apoi, treptat, nivelurile inferioare nivelurile inferioare de ierarhie au benificiat si ele de servicii de coaching care, continuand sa se dezvolte, au sfarsit prin a se simiti incorsetate intre zidurile intreprinderilor si au iesit in sfera privata. Astel in Statele Unite s-a creat o importanta clientela de persoane particulare.

Coaching-ul asa cum este el conceput in zilele noastre, intr-o perioada in care multe persoane simt nevoia disperata de a-si regasi sensul si de a-si reconstrui relatiile sociale intr-o societate post-modena, continua sa promoveze valorile proprii insotitorilor sau scriitorilor publici de altadata. Fara indoiala ca a antrena nu mai inseamna a conduce un atelaj, strigand sau lovind cu biciul, ori a scrie in locul altora. Eminentul psiholog Carl Rogers a considerat ca nimeni nu poate invata nimic pe nimeni si ca se stie deja ca nu persoana care acorda asistenta, pe de-o parte, si nici clientul indrumat, pe de alta parte, nu detin, fiecare, solutia, ci ca solutia se naste in intersubiectivitate, in confruntare. Rolul de calauza, al celui care ajuta s-a imbogatit, s-a metamorfozat, devenind o meta-meserie dincolo de toate celelalte meserii.

Dar daca instrumentele si cuvintele s-au schimbat, coaching-ul ramane ceea ce a fost intotdeauna inca de la originile sale: un ajutor prin insotire/asistenta.